Real Madrid - Steaua sau ce inseama fotbalul
Meciul tocmai s-a terminat si mi-e greu sa descriu ce simt acum. Simt ca si cum ne-a fost furat ceva ce era al nostru de fapt, ca si cum ajunsesem acolo sus, ca si cum vedeam lumina si exact cand sa intram pe usa maretiei ea s-a inchis subit si am cazut in adancurile abisului punand-ne intrebarea pe tot parcursul caderii “DE CE?”. O intrebare oarecum logica dupa ce Steaua a controlat in mare parte partida si a demonstrat ca poate realiza “minunea”. Din pacate cu cat sunt mai mari sperantele cu atat doare mai tare cand ele se naruie.
Daca Realul castiga detasat la 3-4 goluri diferenta nu era nimic, intelegeam perfect, respectam adversarul poate chiar ne scuzam la adapostul palmaresului impresionant si al renumelui echipei intalnite, dar asa… ramanem cu amaraciunea…
Sa ii dam Realului ce e al Realului totusi.. au avut 2 ocazii imense de a inscrie si un penalty ratat prin care puteau transa meciul.
Nu vreau sa il scuz pe Nicolitza dar nici nu il judec, orice om poate prinde o zi proasta si cred k toti cei care practica un sport de performanta sau participa la concursuri de orice fel stiu exact cum e o astfel de zi. Am trecut si eu prin momente din astea, ce-i drept nu la acest nivel, si credeti-ma ca Banel are nevoie acum doar de incurajari.
Asta e .. nu a fost sa fie… pacat ca intotdeauna ni se intampla noua romanilor.

